Ei, în fine, am și eu despre ce povesti mai multe! 🙂
Cum nu știi care e cel mai cel eveniment care vine?
Crăciunul, sau mai bine zis acest adevărat „festival” de evenimente intitulat Sărbători de iarnă, care în mod tradițional, la noi încep cu Ignatul și se termină după Anul Nou, cu Boboteaza, adică țin mai mult de o lună. Sunt sărbători importante nu numai pentru noi, românii, pentru că se serbează peste tot în lume, cu unele diferențe ce țin de cultura străveche și de tradițiile religioase.
Te-ai întrebat vreodată de ce? Ei bine, dacă ne uităm la istoria acestor sărbători, vom afla câte ceva.
Primii care au sărbătorit perioada din mijlocul lunii decembrie au fost mesopotamienii, care acum mai bine de 4000 de ani celebrau reînoirea naturii și Anul Nou, cu sărbători care durau 12 zile.
Serbările înfățișau și lupta dintre forțele binelui – reprezentate de Marduk, zeitatea supremă a panteonului lor cu forțele răului, ale întunericului. Pentru a avea un an bun, evident că Marduk, personificat de regele lor, trebuia să învingă, iar victoria era sărbătorită.
Babilonienii și persienii aveau ca sărbătoare similară Sacaea.
Romanii sărbătoreau Saturnalia, în cinstea zeului Saturn. Această sărbătoare a reînoirii era ținută din mijlocul lunii decembrie până la începutul lunii ianuarie. În aceste zile se organizau carnavaluri, mese festive, se ofereau cadouri și se mergea în vizită la prieteni.
Pentru a marca importanță acestei perioade, împăratul Aurelian a proclamat in anul 274 ziua de 25 decembrie ca “Ziua soarelui invincibil” iar în 320 Papa Julius I a declarat această zi ca ziua Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos pentru a aduce o sărbătoare creștină în locul Saturnaliei, saăbătoare ce era încă celebrată și de creștinii convertiți.
Cu timpul aceasta credință a fost adoptată de toți creștinii, iar data de 25 decembrie este cunoscută ca ziua Nașterii Domnului.
Acestă sărbătoare a devenit populară și în SUA în anul 1860, cand Washigton Irving l-a portretizat prima dată pe Moș Crăciun în cartea “Cum se sărbătoreșteCrăciunul la Bracebrige Hall”.
Tot în 1860, Thomas Nast, celebru caricaturist a promovat în cotidianul Harper’s Illustrated Weekly imaginea unui bătrăn vesel, îmbrăcat într-un costum roșu, cu nasturi negri și cu o curea din piele Nast a construit și îmbogățit imaginea lui Moș Crăciun timp de 30 de ani, stabilind reședinta Moșului la Polul Nord și a construit legenda comercială pe care o cunoaștem și astăzi.
Dar să ne întoarcem la tradițiile noastre.
Principalele sărbători ale ciclului de iarnă – Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza – au funcționat de-a lungul vremii ca momente independente de înnoire a naturii și de început de an. În vechime, aceste sărbători și obiceiuri populare, sărbători ale tracilor (dacilor) care încă mai dăinuie, erau dedicate animalelor și păsărilor, plantelor, oamenilor și fenomenelor terestre și cosmice. Cu timpul au fost adoptate și unele obiceiuri de la grecii și popoarele orientale care s-au perindat pe la noi, o parte din personaje și obiceiuri au îmbrăcat o haină creștină, altele nu.
Poate de aceea tradițiile legate de aceste sărbători sunt atât de bogate la noi.
La Ignat, care era în vechime un zeu solar, sacrificarea porcului (și el un simbol al vegetației) reprezenta moartea și renașterea zeului soare și a naturii. Azi, am rănas cu bucuria cârnaților, șoriciului și fripturilor proaspete – simbolul s-a cam pierdut, din păcate.
Pomul de Crăciun – un brad care era împodobit în vechime cu poame bogate, pentru a simboliza dorințele de recolte bogate ale persoanei care îl împodobea, reprezenta și el zeul care moare la sfârșit de an, pentru a renaște în anul viitor din cenușa celui ars în grădină, sub forma poamelor.
În vechime Crăciunul, un moș, simboliza anul care trebuie să moară pentru a face loc anului nou – de aceea în legendele vechi, moșul face tot ce poate pentru a împiedica nașterea altui an și moartea sa.
Parcă noul moș e mai simpatic, nu? 🙂
Colindele, cea mai răspândită tradiție la noi– reprezintă un ansamblu de ceremoniale, cântece și gesturi simbolice, menite să aducă sănătate, rod bogat, împlinirea dorințelor în noul an. Când persoanele colindate nu primesc colindătorii, închid ușile sau nu oferă daruri, efectele magice sunt opuse, ei încălcând regulile acestui obicei.
Astăzi, Crăciunul, simbolizând nașterea lui Iisus Hristos este o sărbătoare a luminii, a compasiunii, o vreme de voioșie, bucate alese și clipe de neuitat petrecute cu familia. Pentru o zi, cel puțin, uităm de griji, ne bucurăm de belșug și cadourile primite sau dăruite, vorbim despre lucruri frumoase, ne aducem aminte că mai există valori care nu trebuie să piară și suntem fericiți.
Și sper să rămână așa cât mai mult timp.
Crăciun fericit tuturor!
Și un An nou plin de belșug!
Și, ca să vă introduc în atmosfera Crăciunului
vă arăt fotografia brăduțului meu,
pe care l-am împodobit cu drag 🙂
Pentru voi, prieteni,
Anais